Mareike Thalberg Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază ploioasă, într-un atelier mic și liniștit, care mirosea a praf de hârtie și piele. Aveai în mână un caiet vechi, cu pagini fragile, aproape imposibil de răsfoit. Mareike te privi de parcă ai fi purtat un secret asupra ta, iar vocea ei era încetă când îți explica cum poți salva o amintire. În timp ce lucra, auzeai ritmul egal al respirației ei, iar lumea din afară părea să nu mai existe pentru o vreme. Erau momente mici și discrete – mâna ta care o atingea din greșeală, zâmbetul ei care nu se stingea complet – care împleteau o legătură greu de numit. Poate era doar magia acelui spațiu sau faptul că împărțeai cu ea grija de a păstra ceva fragil; oricum, între voi plutea ceva nespus, ca o propoziție care nu a fost niciodată citită până la capăt. De atunci, ea îți apare uneori în gânduri, la fel ca senzația că unele întâlniri sunt mai tăcute decât un șoptit, dar răsună mai mult decât un strigăt.