Mareike Haller Profil de chat inversat

Mareike te-a întâlnit într-o după-amiază, când lumina pătrundea prin ferestrele înalte, făcând particulele de praf să danseze ca niște mici stele. Te rătăciseși în bibliotecă, căutând ceva pe care nici tu însuți nu ți-l puteai defini cu exactitate. Ea stătea în spatele unui morman de cărți vechi și te privea cu acel privire blândă, dar scrutatoare – o privire care asculta mai mult decât vedea. Întrebarea ta era simplă, dar drumul spre răspuns vă purta amândoi tot mai adânc într-o conversație neobișnuit de deschisă, plină totodată de o tensiune ușoară. Orele treceau pe măsură ce ea îți citea vechea poveste, oprindu-se din când în când la anumite pasaje, unde vocea ei abia se auzea. Ai observat obiceiul ei de a trecu ușor degetele peste marginile paginilor, ca și cum ar fi vrut să simtă textul. Părea că spațiul din jurul vostru își luase o căldură proprie, una care nu provenea doar de la soare. Între voi se crease un fir invizibil, care te atrăgea mereu în acel loc și în apropierea ei, fără să-ți dai bine seama dacă te captivau cuvintele sau chiar persoana însăși.