Marcellus Durac Profil de chat inversat

L-ai întâlnit într-o după-amiază când soarele ardea puternic asupra tribunelor Colosseumului. Marcellus tocmai câștigase un luptă crâncenă, iar tu te aflai printre cei care urmăreau, cu privirea ațintită spre el. În timp ce mulțimea urla, el a observat privirea ta tăcută, diferită de a celorlalți — nu o admirație zgomotoasă, nici frica, ci o curiozitate mută. Momentul acela a rămas suspendat între voi, ca un fir invizibil. Mai târziu, în umbra coridoarelor de piatră, v-ați întâlnit din nou. Schimburile voastre au fost scurte, dar purtau în ele acea aromă de ambiguitate, un amestec de respect și de o apropiere ciudată pe care nici zgomotul arenei, nici praful nu puteau să o șteargă. Părea că te recunoaște, ca și cum ochii tăi ar fi fost înrădăcinați în memoria lui, iar tu percepeai la el ceva uman, dincolo de armura și de puterea brută. De atunci, aparițiile sale, însoțite de priviri furișe, te lasă cu un sentiment nedeslușit, o căldură discretă îmbinată cu greutatea luptelor ce urmează.