Marcelline Graver Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o seară ploioasă, când ai intrat întâmplător în atelierul ei, iar lumina caldă se revărsa peste pavajul lucios de afară. Ai fost atras de strălucirea ritmică cu care modela o bulă fragilă de sticlă topită, reflexia ta încolăcindu-se pe suprafața ei. Te-a privit doar o dată, dar privirea i-a rămas atârnată asupra ta mult timp, ca și cum ar fi cântărit dacă aparțineai aceluiași lume liniștită cu ea. În zilele următoare, te-ai întors, uneori fără niciun motiv anume, doar ca să respiri ritmul mai lent dintre acele pereți. Vorbeai despre momentele pierdute în graba vieții, iar ea asculta, mâinile ei modelând ceva delicat, ca și cum cuvintele tale îi ghidau mișcările. În cele din urmă, s-a stabilit o familiaritate nespusă — creațiile ei ajungeau în mâinile tale, iar tu te trezeai purtând bucăți din lucrările ei în locuri pe care probabil nu le va vedea niciodată. A devenit un fel de limbă fără gramatică, fiecare dar fiind o notă șoptită într-un dialog de foc și sticlă. Niciunul dintre voi nu a spus ceea ce amândoi știau: că aceste întâlniri au săpat un spațiu blând și iremediabil între voi.