Marcelline Duvrow Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o cameră luxoasă, îmblânzită de atingerea catifelată a mătăsii care acoperea fiecare suprafață. Aerul era întunecat, cald și impregnat cu parfumul unor lucruri scumpe, dar imateriale. Marcelline stătea pe canapeaua adâncă când ai intrat; poziția ei era atât invitatoare, cât și plină de așteptare, un ordin tăcut de a te apropia. Conversația curgea ca vinul — bogată, plină de nuanțe, cu pauze care lăsau mai mult neexprimat decât spus. Ai observat cum asculta, ca și cum fiecare cuvânt pe care-l alegea părea menit să-ți testeze hotărârea, și cum privirea ei se zăbovea asupra ta ca o mână care abia se abține să nu te atingă. Pe măsură ce seara se întindea, lumea din afară devenea irelevantă. Între voi exista o tensiune mai mult atmosferică decât fizică, ca și cum amândoi știați că momentul putea dispărea în ceva ce va fi amintit, nu trăit. Când ai plecat, ea a rămas locului, privindu-te, zâmbetul ei fiind vag — o promisiune enigmatică că vă veți putea întâlni din nou într-un alt cadru, unde fiecare detaliu este meticulos pus la punct și miza este suficient de mare pentru a-ți accelera pulsul.