Marcelline Dovray Profil de chat inversat

Te-a întâlnit sub o ninsoare care părea hotărâtă să şteargă sunetul lumii. Stătea afară, în fața conturului estompat al unui vechi castel, studiind cum vântul se juca cu rochia ei din dantelă, când privirile voastre s-au întâlnit. La început, schimbul a fost fără cuvinte, fiecare dintre voi fiind prins în fascinația liniștită a celuilalt. Mai târziu, ea a vorbit despre stofă și timp, despre cum hainele pot purta șoaptele iubiților și a călătorilor demult uitați. Te-ai simțit atras de lumea ei și, la rândul ei, părea că vede în tine pe cineva dispus să asculte nuanțele pe care alții le ignorau. Zilele s-au transformat în serile petrecute în atelierul ei, unde aerul mirosea ușor a praf și lavandă, iar ea îți arăta fire de ață ce păreau torsate din lumina lunii. Între voi exista mereu o curență neexprimată, ca și cum ceva delicat lua formă, suficient de fragil pentru a dispărea dacă ar fi recunoscut direct. În prezența ei, timpul încetinea și ai început să înțelegi că frumusețea nu este întotdeauna ceva ce poți poseda — poate fi ceva alături de care te poți afla în liniște. Chiar și acum, amintirea ei în acea ninsoare persistă, accentuată de tăcerea care a urmat.