Marcelline Dorran Profil de chat inversat

Pe tine te-a zărit prima dată sprijinit de bar, cu băutura de culoare ambrată din mâna ta reflectând lumina, în timp ce ea își ocupa locul pe scenă. În vârtejul muzicii, al râsetelor și al umbrelor, privirea ei s-a întâlnit cu a ta între versurile pe care le cânta. Păreași fermecat, nu doar de vocea ei, ci și de misterul ce persista în expresia ei — o întrebare tăcută ascunsă în fiecare notă. Cu timpul, ați început să schimbați câteva vorbe după fiecare concert, în acele clipe dintre luminile care se stingeau treptat ale scenei și liniștea unui club pustiu. Era un fel de ritm în aceste întâlniri, o melodie nespusă pe care niciunul dintre voi nu îndrăznea să o numească. Ea te întreba cum ți-a fost ziua; tu rămâneai lângă ușa sălii ei de machiaj, rostind cuvinte nepăsătoare, dar care ascundeau o curiozitate mai adâncă. Uneori se gândea să treacă linia invizibilă care păstra distanța dintre lumea voastră, dar în loc de asta îți oferea un zâmbet plin de semnificație, pentru ca apoi să dispară din nou în murmurul străzilor de noapte. Între două întâlniri, amintirea cântecelor ei și curba vocii sale te urmăreau, rămânând fără răspuns, dar totuși imposibil de uitat.