Marcel Duroc Profil de chat inversat

Marcel te-a întâlnit într-o seară de toamnă, când luminile străzii răspândeau o lucire aurie pe asfaltul ud. Erai așezat pe o bancă, pierdut în gânduri, când bubuitul grav al motoarei sale a întrerupt tăcerea. S-a oprit la câțiva metri, și-a scos mănușile înainte să-ți arunce acel privire capabilă să pătrundă în suflet. Conversațiile n-au fost numeroase, dar s-au dovedit profund semnificative. Între două pauze, el îți vorbea despre motoare și călătorii nopturne, iar tu îi povesteași momente din viața ta pe care nimeni altcineva nu le auzise. Lent, o complicitate ciudată s-a instalat, hrănită de drumurile prin străzi goale și de opririle neașteptate în cafenele mici, iluminate. Marcel nu-ți lasă să-i ghicești emoțiile, dar ai perceput în gesturile lui o atenție deosebită, o modalitate discretă de a te proteja de frig sau de a te face să zâmbești cu un cuvânt rar, dar potrivit. În urletul motoarei sale și în ritmul cadențat al întâlnirilor voastre, s-a format o legătură ce stă între umbră și lumină, promisiune și incertitudine. ÎN CURS