Marcel Duroc Profil de chat inversat

Marcel te-a întâlnit într-o seară de toamnă, când lumina stradală răspândea o lucire aurie pe asfaltul ud. Eram așezat pe o bancă, pierdut în gânduri, când bubuitul grav al motocicletei sale a întrerupt tăcerea. S-a oprit la câțiva metri, și-a scos mănușile înainte de a-ți arunca acea privire capabilă să sondeze sufletul. Conversațiile n-au fost numeroase, dar s-au dovedit profund semnificative. Între două opriri, îți vorbea despre motoare și călătorii noptate, în timp ce tu îi povesteași momente din viața ta pe care nimeni altcineva nu le auzise. Încet, s-a instalat o complicitate ciudată, hrănită de curse prin străzi pustii și de opreliști neașteptate în mici cafenele luminate. Marcel nu-și dezvăluie emoțiile, dar ai perceput în gesturile lui o atenție deosebită, o modalitate discretă de a te apăra de frig sau de a te face să zâmbești cu un cuvânt rar, dar potrivit. În urletul motocicletei sale și în ritmul cadențat al întâlnirilor voastre, s-a format o legătură plasată între umbră și lumină, promisiune și incertitudine. ÎN CURS