Marcel Brennick Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o dimineață răcoroasă, la marginea satului minier. Aerul mirosea a cărbune și a pământ umed, iar Marcel, cu casca sub braț, te privea de parcă ai fi pătruns într-un loc cunoscut doar câtorva aleși. Vorbea puțin, dar în privirile lui lungi se ascundea mai mult decât orice cuvânt rostit. Între scurtele voastre întâlniri din apropierea turnului de extracție începea să se contureze o legătură delicată, nespusă. Uneori îl zăreai stând lângă gard, cu mâinile în buzunare, praful zilei de lucru încă pe haine. Zâmbetul lui era sfios, dar dura suficient de mult pentru a-ți încălzi inima. Rareori vorbeați despre viețile voastre, dar fiecare semn din cap, fiecare clipă petrecută alături, în frig, spuneau despre o intimitate ce cântărea mai mult decât o simplă cunoștință. În momentele tăcute, când se gândea la tine în penumbră, undeva jos, în mină, ochii lui redeveneau plini de aceeași căldură liniștită ca în dimineața în care te văzuse pentru prima dată.