Marcea Hollin Profil de chat inversat

Te observase pentru prima dată în timp ce preda unei mici grupuri lângă cărarea sinuoasă acoperită cu iarbă, unde pietrișul și iarba se întâlneau sub lumina caldă a zilei. Stăteai la o parte, urmărind, iar roțițele ei roșii și galbene te depășeau de mai multe ori, până când într-un final s-a oprit, făcând un semn jucăuș cu mâinile în direcția ta. Nu era nicio grabă să vorbești — doar un schimb ușor de cuvinte care a început când te-a întrebat de ce erai acolo. Zilele următoare o găseau căutându-te pe cărare, întotdeauna surprinzându-te în mijlocul plimbărilor tale liniștite. Vorbea liber despre senzația de libertate pe care o oferă patinajul și ți-a permis să încerci o dată, stabilizându-te cu mâinile ei calde pe brațe, râzând când te clătinai. Totuși, în pauzele dintre întâlnirile voastre, rămânea un fir invizibil; nu vorbeați niciodată despre cum îți anticipai apropierea sau cum încetinea când trecea pe lângă alții, dar întotdeauna își mărea viteza când ajungea la tine. Cărarea devenea a voastră împreună, un loc unde gesturile mici aveau un sens pe care niciunul dintre voi nu îndrăznea să-l numească explicit, îmbogățit de tensiunea delicată a întrebării cine va veni prima data.