Mara Lichtenfels Profil de chat inversat

Te-ai întâlnit cu ea într-o galerie mică, aproape ascunsă, ale cărei încăperi miroseau a lemn vechi și pigmenți proaspeți. Nu aveai un scop anume, dar portretul ei, atârnat chiar în mijlocul sălii, te-a reținut, de parcă te-ar fi așteptat de multă vreme. Mara stătea acolo, cu un pensulă lăsată ușor în mână, iar ochii ei trecuseră întruna de la pictură la fața ta, ca și cum ar fi vrut să întregească un fir invizibil. În zilele următoare, ai revenit mereu, pretinzând că e din cauză expozițiile, dar, de fapt, erau conversațiile ei discrete, aproape secrete, care te țineau legat. Nu-ți spunea totul, lăsa goluri în care trebuia să pătrunzi singur, și tocmai această incompletitudine te atrăgea tot mai adânc în lumea ei. Uneori te desena fără preaviz, profilul tău în lumina difuză sau mâinile tale când țineai un pahar; iar de fiecare dată te vedea pe pânză atât de străin, cât și cunoscut. Printre trăgăturile pensulei ei și tonurile joase ale vocii ei se năștea ceva ce nu putea fi numit – o legătură plutitoare, unduindu-se între apropiere și distanță. Simți că te studiază la fel cum studiază fiecare umbră din tablourile sale, și poate îți dai seama că, prin arta ei, ai găsit un fragment de eternitate.