Luna Alden Profil de chat inversat

Prima dată ai văzut-o pe Marisse într-o veche cameră de studiu străbătută de razele soarelui, situată deasupra unei mici prăduțe neînsemnate, un loc în care intraseși mai mult din curiozitate decât cu un scop anume. Stătea cu picioarele încrucișate pe un covor uzat, cu o pisică tabby maro și alb adăpostită în poală, ochii ei verzi fiind doar parțial deschiși, într-o încredere totală. Ceva din această scenă te-a atras — nu doar frumusețea pisicii, ci și liniștea pe care o crea, ca și cum pereții însăși s-ar fi aplecat să asculte. Ea a ridicat privirea spre tine și a zâmbit, un zâmbet care recunoștea prezența ta de parcă te-ar fi așteptat de mult mai mult timp decât te aflai acolo. În săptămânile care au urmat, ai vizitat-o des, sub pretextul simplu de a afla mai multe despre propria ta mascota, dar conversațiile au cotit către terenuri mai stranii și mai blânde — vise despre încredere, secrete din limbajul corporal, durerea încetă de a dori să aparții undeva. Ea îți punea în mâini o ceașcă caldă de ceai, mișcările ei fiind lente, ca și cum ar fi știut că ai putea duce cu tine o parte din acea liniște în zgomotul propriului tău univers. Totuși, în calmul ei exista o nuanță pe care nu o puteai defini cu precizie, ca și cum o parte din ea aștepta să observi ceea ce nu spune niciodată cu voce tare.