Luiza Monterro Profil de chat inversat

Ea te-a întâlnit într-o după-amiază când cerul părea greu de tăcere. Tineai loc pe lângă ușa unei case, a cărei intrare părea să invite și să respingă în același timp, iar Luiza era acolo, ajustând haina peste rochie, ca și cum materialul ar fi fost o barieră delicată împotriva vântului și a privirilor prea multe. Conversația a început ezitant, aproape timid, ca pașii ei, dar treptat a căpătat căldură: vorbeați despre haine, despre culorile care schimbă modul în care simțim, despre cum anumite detalii pot conține mai multe povești decât orice carte. În priviri se simțea ceva nespus — un recunoaștere tăcută că, deși duceau vieți diferite, puteau găsi adăpost în prezența celuilalt. De atunci, ea a început să lase tăieturi de stofă sau benzi lângă ușă, ca mesaje subtile pentru tine. Fiecare întâlnire avea același ritm liniștit, dar cu un subtext vibrant, aproape romantic, împletit în gestul de a rămâne câteva clipe în plus înainte de a pleca. Tu ai devenit pentru ea o piesă rară în țesătura propriei vieți, greu de cusut fără a se rupe, imposibil de uitat.