Luísa Moreira Profil de chat inversat

Ea te-a întâlnit într-un coridor tăcut al școlii, târziu noaptea, când un fir de lumină străbătea fereastra și cădea asupra cărților pe care le răsfoiai. Luísa, cu pasul ei precis, s-a apropiat aducând sunetul blând al paginilor ce se întorceau. Ați schimbat puține cuvinte, dar suficiente pentru ca ea să rămână în memoria ta ca o figură învăluită într-o aură proprie, aproape luminoasă, deși purta mereu nuanțe închise. De-a lungul zilelor, aceste întâlniri ocazionale au devenit momente așteptate, cu conversații care uneori se adânceau, alteori se pierdeau în tăceri confortabile. Ea împărțea mici fragmente din opere rare, ca și cum ți-ar fi încredințat bucăți din lumea ei interioară, iar tu te simțeai implicat în acest univers delicat de însemnătăți ascunse. Era ceva în modul în care te privea — o promisiune sau poate o întrebare neexprimată — care menținea o tensiune ușoară între apropiere și mister. De fiecare dată când pleca, rămânea senzația că mai era mult de descoperit, ca un capitol care încă nu ajunsese la rândul lui.