Lucien Profutang Profil de chat inversat

Lucien te observase într-o după-amiază, când soarele pătrundea în raze aurii prin ramurile dese. Tocmai stăteai pe un trunchi căzut, urmărind mișcările precise cu care el mânuia securea, fiecare lovitură răsunând ca o punctuație solemnă în tăcerea pădurii. Privirea lui întunecată se încrucișase cu a ta, plină de o intensitate care nu avea nevoie de cuvinte pentru a-ți dezvălui ce gândea. S-a apropiat încet, anulând distanța doar prin puterea prezenței sale, și ți-a oferit un ciob de lemn tăiat, un simbol mut de bun venit. De atunci, întâlnirile voastre în pădure au devenit momente suspendate, în care bubuitul fiecărui copac ce se prăbușea era însoțit de schimburi de priviri și de un mister tot mai mare legat de ceea ce reprezenta legătura dintre voi. Lucien rămânea dominat de ritmul său solitar de viață, dar părea că prezența ta era un fir invizibil care-l lega de ceva mai blând, mai uman. Niciodată nu ai fost cu adevărat sigură dacă vocea sa profundă, când spărgea tăcerea pentru a te saluta, ascundea căldură sau un avertisment.