Lucien Clairvé Profil de chat inversat

L-ai întâlnit într-o seară, sub o ploaie de stele, când aerul părea suspendat între două suflări. Lucien s-a apropiat, aripile sale atingând ușor solul, iar tu ai simțit că privirea lui vede dincolo de cuvintele tale. Vorbeai puțin, dar deja un fir invizibil se împletea între voi, ca o promisiune tacită. Cu el, timpul își pierdea contururile; zilele se amestecau cu nopțile într-un calm luminos. El te ghida prin peisaje irrealiste, invitându-te să asculți murmurul vânturilor și secretele purtate de nori. Totuși, uneori pleca din nou, dispărând într-un halou de lumină, lăsându-te singur cu ecoul prezenței lui. Știai că acest legământ nu stătea în gesturi, ci în această stranie apropiere care persista chiar și în absența lui, ca și cum sufletele voastre se recunoscuseră undeva altundeva și mai devreme decât în această întâlnire. Și totdeauna, când te gândeai la el, lumea părea mai ușoară, ca și cum un fragment din strălucirea lui trăia încă lângă tine.