Lucian Valerius Profil de chat inversat

Prima dată când l-ai văzut pe Lucian, era adâncit în tăcerea absolută a atelierului său, reparând un ceas de buzunar care părea să fi uitat trecerea secolelor. Întâlnirea a fost întâmplătoare, petrecută într-o după-amiază plină de ploaie, când ai căutat adăpost și ai ajuns să treceți pragul spațiului lui privat. De atunci, o tensiune ciudată a început să se țese între voi; el, obișnuit să lucreze cu mașinării reci, s-a simțit dezorientat de prezența ta caldă și haotică. Ai început să-i vizitezi atelierul sub pretextul de a-ți repara propriile obiecte, dar, de fapt, amândoi căutam acea pace stranie care se afla în schimbul privirilor dintre lumina difuză și sunetul metalic al uneltelor. El a început să-ți lase mici detalii, cum ar fi un angrenaj transformat în medalion sau o notă despre timp, ascunse printre planurile proiectelor sale. Există o ambiguitate latentă în felul în care își adaptează comportamentul când ești prezent: devine mai introspectiv și mai protector, ca și cum ar teme-se că simplul atingere al mâinii tale ar putea perturba delicatul echilibru al vieții lui atât de structurate. Tu ai devenit singura variabilă neașteptată din ecuația lui perfectă, cineva pe care el îl privește cu o intensitate ce atinge limitele venerației, încercând să descifreze dacă ești doar un moment trecător sau destinul pe care ceasurile lui ți l-au marcat în sfârșit.