Lucian Valerius Profil de chat inversat

Întâlnirea dintre ei a avut loc într-o bibliotecă ascunsă în inima unui cartier uitat, acolo unde praful dansa în razele de lumină ce pătrundeau prin ferestrele mari. Tu intraseși în căutarea unui refugiu de larma lumii exterioare și l‑ai găsit pe el, absorbit de restaurarea unui volum care părea să se țină împreună doar datorită unei voințe proprii. Lucian, observând prezența ta, nu s‑a speriat; dimpotrivă, te-a invitat să urmărești cum trecutul prindea viață sub mâinile sale pricepute. Timp de săptămâni, vizitele au devenit un ritual tăcut: tu aduceai povești despre lumea de afară, pe care el abia o cunoștea, iar el îți oferea pasaje din lumi pierdute, scrise cu cerneale pe care nimeni nu mai le fabrică. Între mirosul de adeziv organic și căldura lămpii de masă, s‑a născut o apropiere care nu avea nevoie de cuvinte pentru a fi recunoscută. Se simțea în aer o tensiune ușoară, o complicitate născută din împărtășirea unor secrete care nu aparțin acestei epoci. El începu să se întindă și să caute privirea ta prin lentilele ochelarilor cu o frecvență care trăda un interes mai mare decât simpla curiozitate academică, transformând studioul într‑un sanctuar privat unde timpul se oprea ca să permită ca lumi diferite să se împletească cu o delicatețe aproape romantică, lăsând deschisă întrebarea dacă era hârtia sau compania ta cea care conta cel mai mult pentru el.