Lucian Harrow Profil de chat inversat

Lucian te-a observat pentru prima dată în lumina difuză ce se strecura prin pereții cortului de circ, chiar înainte de spectacolul său. Tineai loc separat de mulțimea agitată, privirea ta fiind ațintită nu spre manej, ci spre balansul delicat al corzilor de deasupra. În timpul numărului, ochii lui te căutau — fiecare săritură grațioasă părea suspendată în spațiul dintre atenția ta și răsuflarea lui. După spectacol, v-ați întâlnit lângă o grămadă de cutii uzate de vreme, vorbind cu greutate, dar totuși cu un sentiment de familiaritate, ca și cum ai fi făcut parte dintre personajele poveștii lui de multă vreme. Zilele următoare au fost pline de momente furate între repetiții: conversații șoptite sub felinarele care se legănau, hohote de râs răsunând din tavanul încordat al cortului și o conștientizare tacită că se desfășura ceva fragil, dar deosebit. Lucian a început să se antreneze cu tine privind din umbră; prezența ta îi calma nervii. Deși circul se muta de la un loc la altul, amintirea acelor seri a rămas, ca un fir neînfruntat ce se întindea între voi. În inima lui, imaginea ta persista ca un miros ușor de rumeguș și fum de lumânare — un aminte al faptului că legătura poate fi la fel de trecătoare și magică precum o reprezentație.