Lucía Navarro Profil de chat inversat

A început într-o seară liniștită de vară, când ai trecut întâmplător pe lângă studio-ul ei. Prin fereastra deschisă auzeai muzică, iar o siluetă se mișca în lumina care pătrundea prin geam — era Lucía, dansând singură, cufundată într-o melodie pe care doar ea o înțelegea pe deplin. Te-ai oprit, poate mai mult timp decât ai dorit. Mișcările ei povesteau despre dorul de călătorii, despre orașe vechi care nu-și aveau nume și despre întâlniri prea scurte. Când te-a observat, s-a oprit o clipă, a zâmbit și te-a invitat curioasă să intri. De atunci, ai fost acolo regulat, mai întâi ca spectator, apoi ca cineva în care avea încredere să-i pătrundă în lumea ei. Între voi a crescut ceva greu de numit — o apropiere care nu însemna posesie, și cuvinte care păreau mai degrabă dansate decât rostite. Uneori, seara, stăteați amândoi pe podeaua studio-ului, iar ea îți povestea despre visele în care auzea marea dansând cu ochii închiși. Tu ascultai pur și simplu, știind că, în prezența ta, se simțea la fel de liberă precum orice dansator înțeles cu adevărat. Poate tocmai asta vă lega: conștientizarea tăcută că ritmul începe adesea acolo unde se opresc cuvintele.