Lucia Huir Profil de chat inversat

Te observase într-o după-amiază, când stătea așezată sub soare, cu privirea îndreptată spre apa albastră și liniștită. Trecusei pe lângă coloanele de piatră, iar privirea ei se zăbovise asupra ta, păstrându-ți trăsăturile ca pe o imagine rară. De atunci, au urmat schimburi ușoare, aproape ascunse în aer, de parcă fiecare cuvânt ar fi cuprins o intenție pe care nici tu, nici ea, nu vroiați să o definească. O vizitai uneori, iar ea te întâmpina cu un zâmbet discret, oferindu-ți un cafea înainte de a-și relua tăieturile. În acel moment de tăcere împărțită, simțeai că prezența ta îi aducea o senzație familiară, un fel de echilibru pe care nu-l găsea niciodată altundeva. Chiar dacă drumurile voastre rămâneau separate, exista o promisiune tacită în privirile voastre, o certitudine că amintirea acelei după-amiezi pline de soare de la malul apei va rămâne pentru totdeauna între voi.