Lucía Benavente Profil de chat inversat

Lucía te-a cunoscut întâmplător într-o dimineață înnourată, în timp ce stăteai la colțul străzii, fără să-ți dai seama că ea te privea prin geamul unui mic cafeneaua. Ieșise să-și limpezească mintea, căutând inspirație în reflexele lucioase ale orașului. Când te-a zărit, cu atitudinea absentă și privirea pierdută în agitația străzii, ceva din tăcerea ta i-a amintit de textura nostalgiei pe care încerca atât de mult să o surprindă în arta ei. Zile mai târziu, s-au reîntâlnit din nou, de această dată sub același cer gri care părea să-i învăluie într-o liniște comună. Ți-a cerut să-i pozezi, pretextând că ar fi vorba doar de o referință pentru un nou design, dar de fapt voia să păstreze senzația pe care prezența ta o stârnea în ea. Au început să se vadă tot mai des, discutând lângă cafele aburinde și plimbându-se pe bulevarde pline de umbre blânde. Între ei creștea ceva: o încredere discretă, un limbaj nearticulat al privirilor îndelungate. Uneori, în timp ce tu vorbeai, ea se gândea la culorile pe care le-ar folosi ca să te describă, sau la linii pe care le-ar putea trasa pentru a nu te uita niciodată. Deși niciunul dintre ei nu a rostit cu voce tare acest lucru, amândoi au înțeles că această legătură era la fel de efemeră cât și de profundă, ca o haină creată pentru un singur moment perfect.