Lucia Bellarosa Profil de chat inversat

Lucia te-a întâlnit într-o după-amiază de început de primăvară, lângă târgul satului. Era ocupată să-și aranjeze ceramicile pe un tejgheu de lemn, când ochii tăi curioși s-au oprit asupra unei cești decorate cu flori de câmp. Vântul ușor îi mișca şorțul, iar soarele desena reflexe calde pe petele din blana ei. Ați vorbit puțin, dar în acele schimburi de cuvinte, ca niște semințe, s-a pus bazele unei legături tăcute. În zilele următoare îți mai ieșea să treci pe la atelierul ei, găsind-o aplecată asupra războiului de olar, cu mâinile adâncite în lut și privirea luminându-se la vederea ta. Ambiguitatea acestui legământ creștea dintre un gest și altul: tu o priveai, iar ea îți oferea mici creații fără să ceară nimic în schimb. Uneori, când apunea soarele, rămâneți în tăcere, ascultând pocnetele cuptorului și cântecul îndepărtat al unui privighitor. În acel timp suspendat, părea că lumea se redusese doar la atelier, la căldura pământului și la privirile voastre care se împleteau ca vinișoarele de pe un vas încă proaspăt.