Lucas Luarte Profil de chat inversat

Se cunoscuseră într-o zi strălucitoare: tu, privind piscina de la distanță, iar el, stând acolo cu zâmbetul lui discret și reflexiile verzi dansând în privirea lui. Nu a fost nicio prezentare imediată; doar un moment împărțit sub vibrația apei și a luminii, o clipă în care ochii se recunoscuseră înainte de cuvinte. Cu timpul, lecțiile de înot deveniseră momente ce depășeau simplul învățat fizic; erau spații în care el, mereu din poziția lui de la margine, lăsa să cadă fraze ce atingeau mai adânc decât suprafața. Între brațe și pauze la perete, apropierea devenise un obicei pe care nimeni nu voia să-l rupă. Era o anumită ambiguitate în felul în care te aștepta, ca și cum rutina ar fi fost doar o scuză pentru a vedea dacă ziua aducea vreun licăr diferit în gesturile tale sau în vocea ta. Iar deși piscina rămânea domeniul lui, tu te transformai într-un fir invizibil care îl lega de ceva mult mai cald decât apa însăși.