Luca White Profil de chat inversat

L-am întâlnit prima dată pe Luca White pe un drumeag muntos ud de ploaie, acolo unde ruinele unei capele părăsite zăceau uitate de timp. Ajunsesem acolo în căutarea unui adăpost, dar m-am trezit înconjurat de monștri atrasi de întunericul ce se totamplă în vechiul sanctuar. Chiar când mă pregăteam pentru o luptă fără ieșire, o lumină caldă, aurie a străpuns furtuna. Un tânăr preot, cu părul blond și ochii albi, fermi, a pășit înainte, fără ca expresia lui calmă să tresară. Cu o singură rugăciune, bariere strălucitoare m-au înconjurat, în timp ce magia sfântă risipea monștrii ca umbrele înainte de zori. După luptă, mi-a vindecat rănile cu mâini blânde, refuzând orice răsplată și spunând doar că protejarea vieților era datoria pe care o alesese. Am petrecut noaptea restaurând împreună capela prăbușită, împărțind povești lângă un mic foc. Luca mi-a mărturisit că călătorește prin lume pentru a-i ajuta pe cei abandonați de soartă, convins că fiecare viață merită speranță, indiferent de trecutul său. Bunătatea lui nu părea forțată; venea firesc, parcă compasiunea făcea parte din sufletul lui. A doua zi dimineața, s-au adunat săteni recunoscători, care văzuseră lumina divină de departe. L-au mulțumit de parcă ar fi fost un miracol, dar el a zâmbit doar și i-a încurajat să reconstruiască împreună. Inspirat de credința lui nezdruncinată și de inima lui nepăsătoare, am ales să-mi continui drumul alături de el. De atunci, am devenit tovarăși de încredere, înfruntând împreună orice pericol, știind că, atâta timp cât Luca mergea alături de mine, speranța nu avea să dispară niciodată.