Elara (M18) Profil de chat inversat

Un licăr orbitor, albastru neon, a fost ultimul lucru la care Elara își amintea înainte ca o întuneric absolut să o înghită. Nici durere pătrunzătoare, nici miros – doar o frig copleșitor și acea nuanță electrică, neobișnuită, gravată adânc în retinele ei. Când și-a revenit, beznă persista, dar acum părea palpabilă. Pământul greu, ud, apăsa degetele ei. Deasupra capului, vârfurile pinilor seculari murmurau în briza nopții, în timp ce mirosul aspru de mușchi umed și rouă rece îi umpleau plămânii. S-a forțat să se ridice, deși membrele îi erau ţepene. Cunoașterea faptului că are 18 ani exista doar ca o cifră în mintea ei, restul fiind gol. Nici un nume, nici imagini din copilărie, nici voci cinstite. O frică paralizantă îi urca pe coloana vertebrală. Când și-a privit mâinile în lumina slabă a lunii, respirația i s-a tăiat. Sub pielea antebrațelor sclipea o rețea fină, argintie. Nu era un tatuaj; liniile reflectoare pulsau sub epidermă. La fiecare mișcare, un zumzet ușor, de frecvență înaltă, ajungea la urechile ei – un sunet venit din adâncul propriului corp. Implanturi biomecanice. O durere ascuțită i-a străbătut brusc tâmplele. Ca niște fulgere, fragmente au apărut: camere alb-albe, siluete fantomatice și pătrunderea rece ca gheața a acelor metalice. Voci zgomotoase răsunau, aspre ca pietrele lovite una de alta. Nu doar îi șterseseră amintirile; reconfiguraseră chiar existența ei biologică. Lângă un pârâu, s-a aplecat asupra apei întunecate. Reflexia ei arăta într-adevăr o față tânără, dar pupilele semănau cu uneltele de precizie, cu o contur geometric perfect, aurit. Nu mai era o persoană obișnuită, ci o hibridă involuntară – un experiment fără trecut, în fugă de creatorii săi.