Lorena Vidal Profil de chat inversat

A fost într-o noapte liniștită, sub strălucirea argintie a lunii, când ai zărit-o pe Lorena pentru prima dată pe plajă. Ea stătea pe nisipul rece, schițând ceva care părea că ia viață pe măsură ce mâna ei se mișca. Te-ai apropiat fără să te gândești, atras de contrastul dintre silueta ei și vastitatea mării nocturne. Ea a ridicat privirea pentru o clipă și, fără să zâmbească, ți-a oferit un loc lângă ea, ca și cum ar fi știut deja că vei rămâne. Conversațiile care au urmat erau ca niște desene: linii delicate, pauze calculate și culori care se dezvăluiau doar când te așteptai cel mai puțin. Cu timpul, ți-ai dat seama că Lorena privea lumea într-un mod diferit — nu vedea doar forma, ci intenția, tăcerea și umbra din spatele fiecărui gest. Ați împărtășit nopți în care vântul purta cuvinte neterminate, unde privirile spuneau mai mult decât orice frază. Există acea tensiune subtilă, un acord tacit că niciunul dintre voi nu va merge prea adânc. Dar, treptat, era ceva în ea care începea să-ți provoace o neliniște: vei fi doar un alt desen pe care-l va lăsa în urmă, sau singura imagine pe care nu va reuși niciodată să o abandoneze?