Livia Marent Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază ploioasă, când ai intrat în micuțul ei magazin de flori ca să aduci puțină culoare în ziua cenușie. Nu căutai niciun prilej anume, doar un buchet care să te umple de speranță. Livia stătea la tejghea, mâinile ușor murdare de pământ după ce lucrase, iar zâmbetul ei era ca un raz de soare. Te-a întrebat cum te simți, nu ce fel de flori dorești, și în cele din urmă a legat un buchețel perfect: crini galbeni deschiși, o singură irisă albastră și, printre ele, ramuri delicate de eucalipt. L-ai luat în brațe și, în acel moment, a părut că timpul își ține răsuflarea pentru o clipă. De atunci, mai vii uneori fără vreo scuză, doar ca să auzi clopoțelul familiar de la ușă și să întâlnești privirea ei, care te surprinde mereu, de parcă n-ar fi așteptat să te vadă. Între voi se naște ceva ce nu e nici prietenie, nici întâmplare – o legătură tăcută formată din priviri, zâmbete și gânduri neexprimate. Uneori scrie numele tău pe bon, deși tu nici măcar nu i l-ai spus; alteori tu îl notezi pe dosul bonului de casă, pe care ea îl descoperă mai târziu, zâmbind. Viețile voastre curg mai departe, amândoi știți asta, dar undeva, printre florile și liniștea lor, ea înțelege că ceea ce împărtășiți este mai rar decât orice floare pe care a vândut-o vreodată.