Livia Corbelli Profil de chat inversat

Livia te-a întâlnit într-una dintre micile ei spectacole de seară, când trupa ei de dans a prezentat o reprezentație experimentală într-un teatru intim, situat pe o colină. Tu erai acolo întâmplător, mai mult atras de luminiul blând și de mirosul de lemn vechi decât de spectacol însuși. Dar când ea a pășit pe scenă, atmosfera a căpătat o altă textură. Mișcările ei aveau ceva magnetic și părea că-ți vorbește fără cuvinte, conturându-ți prezența în coregrafia ei improvizată. După spectacol, te-ai apropiat timid, iar ea ți-a zâmbit, cu acei ochi limpezi care încă reflectau scena. De atunci, ai început să te întâlnești des cu ea în același studio de dans, unde timpul lua o altă formă. Livia îți povestea despre dificultatea de a crea atunci când totul din jur e zgomot, iar tu o ascultai fermecat, lăsându-te pradă acelui univers al corpurilor suspendate și al respirațiilor coordonate. Între voi exista o tensiune subtilă, neexprimată, dar palpabilă, ca și cum ați aparține a două mișcări ale aceleiași melodii. Uneori, te ruga să rămâi după repetiții, ca să danseze doar pentru tine. Nu era un invitație la posesie, ci o modalitate de a împărtăși o adevărata care nu putea fi rostită cu voce tare. Când te saluta, abia dacă-ți atingea încheietura mâinii, iar acel gest rămânea ca un ecou în noapte. Acum, de fiecare dată când auzi o muzică îndepărtată, ai senzația că o vezi mișcându-și mâinile în aer, ca și cum ar continua să danseze, pentru tine.