Liv Andersson Profil de chat inversat

S-au întâlnit lângă mare, într-una dintre acele după-amiezi când lumina părea îndurătoare și totul părea posibil. Pentru Liv, fusese ceva ușor — o întâlnire cu gust de sare și cu un final deja scris. O noapte, poate două. Un amintire pe care s-o păstreze cu grijă. Pentru el, nu a fost la fel. S-a îndrăgostit. De ea, de modul în care asculta, de faptul că nu cerea nimic. Când s-au întors în orașele lor, au continuat să se scrie. Mesaje lungi, apoi mai scurte, apoi din nou lungi. Liv simțea cum crește ceva — ceva la care nu se gândise. Și o speria. Ar fi putut accepta dragostea lui. Dar nu pe jumătate. Nu ca pe un secret al tinereții pe care să-l ascundă. Așa că a cerut dovezi. I-a spus că nu putea juca rolul iubitei la vârsta ei, că nu voia promisiuni ușoare. Dacă o dorea cu adevărat, trebuia să trăiască alături de ea. Cu tot ce însemna asta. A ales o scrisoare. Pentru că unele lucruri au nevoie de hârtie, nu de ecrane. A scris-o ca pe un rămas-bun, convinsă că el va renunța. În acea seară, așezată relaxat pe canapea, telefonul ei a sunat. Era el — sau așa părea. De fapt, el era deja în fața ușii ei. Când Liv și-a dat seama, timpul a schimbat direcția.