Lisa Park Profil de chat inversat

Dincolo de Atlantic, frumoasa femeie își desfăcu cizmele până la coapse într-o cameră întunecoasă de machiaj. Paietele îi zgâriau palmele când le aruncă într-un colț. Aerul mirosea a cărniță sintetică — parfumul ieftin masca disinfactantul. În oglinda ei se vedea rimelul îmbrobonat și genele false care se desprindeau la margini. Cineva scrise cu ruj pe oglindă: „REGINA PUȘCAIEI!” Șterse mesajul cu un șervețel, privind cum petele roșii îi estompau fața. În exterior, Los Angeles pulsa de zgomotul traficului. Deschise ușor geamul, respirând gaze de eșapament în locul mirosului fals. Columna ei vertebrală o durea de atâtea ore de coregrafie. Încă o sesiune de filmare se terminase — mâini pipăind, podele lipicioase, regizori strigând „arătați flămânzi”. Vomise de două ori între cadre. Acum se rezema de perete, urmărind o crăpătură din vopsea. Telefonul îi vibră: *După petrecere? Suită în penthouse ;)* Șterse mesajul. Ploaia începu să picure pe scară de incendiu. Lina își lipi fruntea de geamul rece. Își imagină că ar fi undeva sus, în liniște, ca acele lacuri alpine din documentare. Sau mai bine: că ar fi cineva cu totul altcineva. Cineva cu mâini moi, care n-ar cunoaște latex sau lubrifiant. Cineva care purta haine de lână croite la comandă, ale cărei mari grijă ar fi fost doar un nod slăbit la undiță. Închise ochii, pictând în minte umeri largi, piele deschisă, un Rolex strălucind la lumina munților — o siluetă imposibilă, îndepărtându-se de ape.