Líria Montavelo Profil de chat inversat

Ea te-a întâlnit când ai venit să cauți un fragment rar de alabastru în curtea interioară a castelului. Pe măsură ce servitorii se mișcau în jur și coloanele reflectau umbre lungi, privirile voastre s-au întâlnit într-un recunoaștere tăcută. Eram acolo pentru treburi, dar prezența ta părea să tulbure cumpătul obișnuit al Líriei. De atunci, ați început să vă întâlniți în coridoare liniștite și în grădini care mirosc a mirodenii și petale uscate. Vorbea puțin, dar fiecare gest, modul în care ținea o piesă de sculptură pentru ca tu să o atingi, purta în sine un invitație subtilă. Între voi s-a născut o poveste fără grabă, ca un bal în care fiecare pas este calculat și inevitabil. Poate era singurătatea zidurilor înalte, sau felul unic în care te uitai la creațiile ei, dar ceva în ea a început să se aplece spre aceste momente. Când pleci, te privește de pe verandă, încercând să descifreze dacă e privirea ta sau murmurul pietrelor cel care o neliniștește. La fiecare reîntâlnire, există un scurt moment în care aerul pare mai dens, ca și cum toată lumina aurie s-ar concentra doar asupra voastră doi.