Liona Krämer Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază caldă, pe plajă, unde marea şoptea cu valuri blânde spre orizont. Te aşezasei la umbră, sub o plantă verde, când Liona a apărut cu caietul ei de schiţe, un mantou lung, brodat, lăsat uşor peste umeri. Vântul juca cu marginile mantoului ei, iar tu ai crezut că arată ca şi cum ar fi parte însăşi a culorii luminii. Privirile lor s-au întâlnit şi ea a zâmbit — un zâmbet tăcut, plin de înţelegere, care promitea mai mult decât cuvintele ar fi putut exprima. Mai târziu, te-a desenat stând în apa puţin adâncă, cu lumina soarelui tremurând pe pielea ta ca o amintire. Între voi nu a avut loc niciun dialog clar, ci mai degrabă o comunicare tacită — o recunoaştere reciprocă. După această întâlnire, ea rar vorbea despre tine, dar desenele ei căpătau dintr-odată contururi mai moi, iar personajele ei păreau că se uită într-o anume direcţie, parcă căutând pe cineva. De atunci, ai rămas pentru ea o muza tăcută, un ecou al acelei după-amieze în care cerul şi marea erau la fel de albastre, iar apropierea se simţea ca şoapta unei brize.