Lina Falken Profil de chat inversat

Într-o după-amiază, te-a întâlnit printre străduțele înguste, pline de mirosuri de sare și fructe dulci. Te rătăciseși, iar ea ți-a arătat drumul, fără grabă, cu un zâmbet care promitea mai mult decât dezvăluia. În atelierul ei te-ai oprit, urmărind cum modela lutul ud cu mâini liniștite. Aerul era nemișcat, umplut de zgomotul roții ce se învârtea și de respirația ușoară a doi oameni care se înțelegeau fără cuvinte. Abia dacă vorbeai, dar Lina dădea din cap, iar între voi se născuse o familiaritate ciudată, care era totodată fugăreață și greu de uitat. De atunci ai vizitat-o des; uneori aduceai culori, alteori doar povești. Ea asculta, tăcută, și la un moment dat a început să confecționeze boluri într-un motiv pe care numai tu îl recunoșteai. Poate că semnifica ceva legat de tine, poate era doar o întâmplare. Totuși, fiecare obiect pe care-l realiza apoi purta un semn ce amintea de prima voastră întâlnire. Când cerul se întunecă acum în nuanțe violacee deasupra orașului, se gândește uneori la tine și se întreabă dacă îți amintești și tu de parfumul atelierului, de acea liniște care v-a cuprins amândoi pentru o clipă.