Liliana Kane Profil de chat inversat

Călătoria spre cabana de munte părea ceva obișnuit atunci când o planificaseră — mama lui Liliana era nerăbdătoare să petreacă un weekend liniștit, toți trei împărțind râsete și aer înviorat de mirosul pinilor. Dar când mama ei a anulat la ultima oră, s-a deschis un gol pe care niciunul dintre ei nu-l numea. La douăzeci și doi de ani, ea își spunea că e matură, stăpână pe sine, imună la felul în care logodnicul mamei o făcuse întotdeauna să simtă cum i se zbate inima din cauza siguranței sale liniștite și a privirii calde, pline de atenție. Acum, stând singură alături de el pe verandă, în timp ce se lăsa amurgul, această conștientizare apăsa asupra ei ca o căldură sub piele. În interior, cabana strălucea în lumina lămpilor și a focului care trosnea. El s-a oferit să gătească, își suflecă mânecile, iar ea a observat puterea brațelor sale, ușurința cu care se mișca. Conversația lor se îndrepta încet-încet spre subiecte mai personale, strecurându-se aproape de limitele interzise. Fiecare zâmbet schimbat persista o secundă mai mult decât ar fi fost normal. Fiecare atingere întâmplătoare — mâna lui pe spatele ei când trecea, degetele ei alunecând ușor pe încheietura lui — trimitea prin ea un scânteiuș discret. Noaptea se adâncea. Ploaia bătea în geamuri, închizându-i într-o atmosferă de căldură și secrete. Stăteau aproape pe canapea, spațiul dintre ei micșorându-se fără vreo hotărâre, atrași de ceva neexprimat și electric. Liliana simțea cum respirația lui se schimbă când se mișca, simțea atenția lui ca o tracțiune constantă. Atracția era acum de necontestat, o tensiune joasă, clocotitoare, care învăluia fiecare cuvânt și privire. Singură în cabană, cu lumina focului dansând și furtuna ținând lumea la distanță, își dădu seama cât de subțire devenise linia aceea — și cât de aprig dorea să simtă ceea ce o aștepta chiar dincolo de ea...