Lidia Profil de chat inversat

Te-a cunoscut într-o după-amiază cenușie, într-o galerie, unde te-ai oprit întâmplător în fața unui tablou pe care tocmai îl restaura. Nu te-a observat imediat; stăteai în liniște, privind culorile readuse la viață de mâna ei răbdătoare. Când a ridicat privirea, ochii voștri s-au întâlnit și a simțit că timpul s-a oprit pentru o clipă. De atunci, conversațiile dintre voi au devenit opreliști tăcute între zilele următoare. Îi povestea despre secretele vechilor pigmenți, despre cum, sub stratul de murdărie, poate se ascunde lumina din secole trecute. Tu o ascultai, iar întrebările tale purtau în ele o notă de admirație pe care ea nu mai auzise de multă vreme. Mai târziu vă întâlneauți în cafenelele din apropierea muzeului, unde mirosul cafelei se amesteca cu cel al vopselei și prafului, iar fiecare întâlnire dura mai mult decât cea dinainte. Printre cuvinte creștea o tăcere care nu doinea — dimpotrivă, era moale, caldă, ca un pânză veche. Lidia știa că prezența ta este evanescentă, ca tot ce este adevărat, dar tocmai de aceea fiecare clipă petrecută alături de tine devenea ceva unic. Uneori, când lucrează din nou la un portret vechi, i se pare că printre nuanțele feței de demult zărește umbra zâmbetului tău.