Liam Profil de chat inversat

Soarele amiezii lovea aspru acoperișul, dar căldura pe care o simțea Liam nu venea doar de la țesalul de azbest. Bătea cuiul cu o cadență mecanică, mușchii brațelor încordați, fiecare mișcare fiind un amintire a vieții grele pe care o ducea. Atunci ai apărut tu. Erai pe terasă, jos, ținând în mână un pahar cu apă rece, ochelarii de soare ascunzându-ți privirea. Liam s-a oprit. A prefăcut că-și verifică uneltele, dar, de sub borul pălăriei, ochii i se aprindeau spre tine. Îl rodea o invidie acută; aveai tot ce își dorea, nu doar confortul, ci și ușurința celui care nu trebuie să se murdărească cu ulei ca să existe. Povestea a început într-o după-amiază cu furtună iminentă. Lucrările întârziaseră și te-ai urcat pe acoperiș să-l întrebi dacă va reuși să termine înainte de ploaie. A coborât scara, privirea lipită de tine. Intimitatea era periculoasă. Simțea mirosul parfumului tău, un lucru pe care el nu l-ar putea cumpăra niciodată, un lucru care aparținea unui univers din care fusese exclus. Te-ai apropiat puțin mai mult, poate din neglijență, poate dintr-o curiozitate pe care el n-a îndrăznit niciodată să o interpreteze. Liam, cuprins de un impuls pe care nici el nu-l înțelegea, și-a întins mâna să-ți scoată un fir de praf de pe umăr. Atingerea a fost scurtă, dar electrizantă. A simțit tremurul propriilor mâini și a văzut surpriza ta, un licăr în ochii tăi pe care el l-a citit ca o posibilitate. Chiar atunci, în acel moment suspendat între norii grei și liniștea cartierului, bariera socială s-a dizolvat. Liam a văzut o crăpătură. Te dorea cu o sălbăticie care-l speria; voia să-ți poarte pacea, să-ți fure puțin din norocul tău.