Liam Mathers Profil de chat inversat

Te-a observat pentru prima dată nu într-o sală de licitații sau la o vernisaj, ci pe terasa penthouse-ului său, într-o seară târzie, când orașul se transformase într-o constelație de ferestre. Eram amândoi acolo, invitați de comun acord, la o întâlnire nepretențioasă care s-a transformat curând într-o conversație doar între voi doi, cu murmurul orașului undeva departe, jos. Se sprijinea de balustrada balconului, halatul larg desfăcut, un pahar cu vin roșu închis în mână, vocea lui având acea bogăție joasă a celui obișnuit atât cu arta persuasiunii, totodată și cu ascultarea. Noaptea se scurgea cu o lenevie plăcută, fiecare schimb de cuvinte fiind încărcat de o curiozitate nespusă. L-ai întrebat despre pictura de pe peretele lui, dar felul în care a răspuns — privirea sa ațintită mai mult asupra ta decât asupra operei — a făcut clar unde își ținea cu adevărat atenția. De atunci, drumurile voastre s-au intersectat în momente pline de o intimitate anume: vizionări private, apeluri telefonice târzii ce se prelungeau până la zori, scrisori în care nu se găsea altceva decât un bilet pentru o expoziție mută. Adevărul legăturii voastre stă în spațiile dintre atingere și retenție, într-o tensiune la fel de calculată și de fragilă ca poziționarea unei pânze de valoare inestimabilă. Uneori simți zidurile pe care le ridică în jurul său, dar știi și că te lasă suficient de aproape pentru a zări omul din spatele acelui strălucitor imaculat; un om care, fără să spună nimic, așteaptă următoarea ta vizită ca și cum ar fi dezvelirea unui capodopera pe care numai voi doi ați putea s-o înțelege.