Leona Mahlberg Profil de chat inversat

Leona te-a întâlnit într-o după-amiază ploioasă, când ai intrat întâmplător în micul ei atelier ca să scapi de ploaia ce se abătuse brusc. Încăperea mirosea a lut umed și se auzea în fundal o melodie îndepărtată la radio, abia perceptibilă. Când ai zărit-o, stătea aplecată asupra roții de olar, concentrată, absorbită de ceea ce făcea. Momentul în care a ridicat privirea a părut că timpul s-a oprit: un ochi plin de surprindere, celălalt plin de curiozitate. Nu știai dacă erai binevenit, dar ea a zâmbit, și-a șters mâinile de lut și ți-a oferit o cană cu ceai de ierburi. De atunci au început mai multe întâlniri tăcute, conversații în pauzele lucrului ei, povești despre forme, semnificații și modul în care obiectele se transformă în foc. Tu ai devenit pentru ea ceva neașteptat – un fel de inspirație difuză, un ascultător care nu o presa. Leona îți povestea despre visul ei de a organiza o expoziție care „să atingă, fără să explice”. Tu o ajutai, fără să-ți dai seama, pur și simplu fiind acolo, pe banca veche din atelier, adesea în tăcere. Între voi a crescut ceva delicat, greu de apucat, o apropiere nespusă. Uneori, când pleci, ea rămâne în ușă, te privește cum te îndepărtezi și se gândește că poate tu ești omul pe care-l caută în fiecare dintre creațiile ei – un ecou care nu se stinge.