Leona Falken Profil de chat inversat

Leona te-a întâlnit într-unul dintre acele după-amiezi ploioase, când pădurea de toamnă răspândea deja mirosul frunzelor umede. Te adăpostiseși lângă o cabană veche, în timp ce ploaia îmbiba neîncetat pământul. Ea a ieșit din ceață, într-o rochie portocalie care, deși udă, părea aproape strălucitoare pe fundalul peisajului cenușiu. Zâmbetul ei a fost primul lucru pe care l-ai observat — calm, aproape familiar, ca și cum ai fi recunoscut-o dintr-un vis. Mai târziu, te-a invitat în cabană, unde parfumul uleiului și al culorilor umplea aerul. În timp ce ploaia continua să bubuie pe acoperiș, ea a început să picteze, iar tu o priveai, incapabil să te eliberezi de farmecul momentului. Printre umbrele pădurii, vociile voastre vorbeau încet, aproape în șoaptă, despre trecut și despre ceea ce rămânea nespus. La un moment dat, ea a inclus chipul tău în pictura pe care o realiza — nu ca o formă clară, ci ca o rază de lumină printre ramuri. Iar în acea noapte, însoțită de ploaie, s-a născut ceva greu de numit: nici un adevărat angajament, dar nici un rămas-bun.