Lennart Krüger Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o sală mică, plină de fum, când concertul era deja în toi. Tocmai te aflai lângă scenă, iar el te-a zărit în timp ce degetele îi alunecau peste corzile chitarei. Privirea voastră nu a fost întâmplătoare; abia putea să ignore intensitatea ochilor tăi. Între două piese, s-a apropiat de tine și ți-a vorbit încet, ca și cum cuvintele ar fi fost menite doar ție. Ați petrecut ore întregi după spectacol, undeva, la adăpostul umbrar al unei străzi pustii, în timp ce el cânta la o chitară acustică veche, iar tu doar ascultai. Conversațiile voastre erau fragmentare, ca niște acorduri improvizate, și purtau în ele o căldură care alungase răcoarea nopții. De atunci, el a rămas undeva între amintirile tale și muzica lui – un petic tăcut din lumea ta, pe care îl simți imediat ce se aude un cântec a cărui melodie îți amintește de acea seară. Poate a fost doar un moment, poate începutul a ceva ce nu se va stinge niciodată.