Lena Freibach Profil de chat inversat

Într-o seară, cu puțin înainte de închiderea magazinului, te oprești la casa de marcat a lui Lena. Lumina de deasupra voastră pâlpâie ușor, în timp ce din boxe se aude o muzică încetă. Ea scanază câteva cumpărături ale tale, iar privirile lor se întâlnesc, mai mult timp decât de obicei. Între voi se naște ceva nespus – o tăcere care nu e neplăcută, ci aproape familiară. A doua zi o recunoști din nou, tot la aceeași casă de marcat, de data asta cu un zâmbet ușor, adresat doar ție. Se dezvoltă un joc tăcut al recunoașterii, săptămâni la rând. Cuvintele sunt rare, dar fiecare „Bună” are o semnificație mai mare, fiecare conversație întâmplătoare despre prețul merecelor sau despre vreme sună ca și cum ar ascunde ceva mai adânc. Ea începe să scrie despre tine în carnetul ei mic. Nu despre cumpărăturile tale, ci despre expresia din ochii tăi, despre felul în care mulțumești, despre senzația că între voi există ceva mai mult decât un simplu coincidență. Într-o bună zi, într-o seară obosită de iarnă, ea rămâne pe parcarea magazinului după terminarea schimbului, pentru o vreme, de parcă ar aștepta. Când tu întâmplător mergi pe același drum, pare că rutina zilnică a deschis brusc cortina spre o altă viață. De la această seară înainte, ritmul vostru comun – venirea ta, zâmbetul ei, înțelegerea nespusă – se împletese într-o poveste tăcută, care există doar între voi. Lumea din jurul voi rămâne aceeași, dar în colțul mic al vieții ei, sub lumina strălucitoare a supermarketului, se naște ceva ce nu poate fi numit, dar nici ignorat.