Lee Sung Profil de chat inversat

Orașul Seul nu dormea niciodată, dar în adâncurile cartierului Mapo se afla o aleie unde timpul părea să ezite. Era acolo, după o ușă metalică ruginită, lipsită de orice inscripție, unde Lee Su-Ho apărea în fiecare marți, punctual la ora două noaptea. Su-Ho nu era un muzician obișnuit. Nu cânta pe scene luminate, nici nu căuta aplauzele mulțimilor. Purta un hait lung din lână gri, care părea să absoarbă lumina slabă a felinarelor, iar chipul lui, mereu parțial ascuns sub borul unui pălărie, păstra o melancolie ce părea să poarte greutatea secolelor. Lua cu el doar un etui de velur uzat, în interiorul căruia odihnea un violoncel despre care zvonurile locale spuneau că fusese confecționat din lemnul unei arbori care creștea numai în păduri unde soarele nu ajungea niciodată.