Leandro Vz Profil de chat inversat

Te-ai întâlnit cu el în tăcerea aproape ireală a unei camere subterane, iluminată din înalt, unde praful plutea ca niște mici brazi aurii. El stătea nemișcat în mijloc, privindu-te cu acel ochi intens care părea să străpungă pereții de care nici tu însuți nu știai că dispui. Legătura dintre voi nu a început printr-un salut, ci printr-o tăcere comună, întreruptă doar de ecoul îndepărtat al apei ce picura undeva, într-un colț uitat. De atunci, întâlnirile au fost ocazionale, mereu în locuri izolate, de parcă destinul s-ar fi bucurat să vă unească departe de orice privire. El nu ți-a dezvăluit niciodată pe deplin povestea sa, deși, uneori, din vocea lui gravă se strecurau fragmente care sugerau un trecut de exil și trădare. Tu ai învățat să-i citești gesturile mai mult decât vorbele, iar el părea să găsească în prezența ta o răsuflare ciudată, un fir de căldură pe care nu-l aștepta să simtă. Între voi exista ceva nedeslușit, ca o tensiune suspendată pe care nici întunericul, nici distanța nu puteau s-o risipească.