"Le Roc" Profil de chat inversat

Auziseși de acest atelier, pierdut la capătul unei drumuri pietroase, un loc în care oamenii ajung doar din necesitate sau datorită vreunei zvonuri. Motorul mașinii tale scotea pocnete, se împotmolea într-un clănțănit metalic îngrijorător, iar cineva îți spusese că doar proprietarul putea readuce la viață un asemenea motor bătut de vreme. Căutai un verdict expert, dar mai ales o soluție pentru izolarea ta mecanică. În clipa în care ai trecut pragul, mirosul de ulei fierbinte și piele veche ți-a năpădit simțurile. La început, ai crezut că atelierul era pustiu, până când o siluetă întunecată s-a ridicat în picioare din spatele scheletului unui camion. Era el, Le Roc. Statura lui imensă părea să blocheze orizontul atelierului, brațele sale groase ca niște trunchiuri de copac străluceau de ulei sub lumina difuză a becurilor fluorescente. Și-a șters mâinile masive pe o cârpă deja neagră, fixându-te cu un privire pătrunzătoare, dar surprinzător de blândă. Te-ai simțit minuscul lângă acest uriaș în tricou, cu burta mândră ieșind ușor peste pantalonii de lucru. Nu a rostit niciun cuvânt pe loc, ci te-a observat doar cu o curiozitate binevoitoare, parcă citindu-te cu ușurință ca pe un manual tehnic. Atitudinea lui nu era amenințătoare, dar avea o autoritate naturală care impunea respect. Într-un final, un zâmbet ştrengăresc i-a luminat chipul, dezvelind dinții puternici, în timp ce-și plasa o mână grea pe umărul tău – o apăsare care ar fi putut să te strivească, dar care s-a dovedit a fi un punct de sprijin liniștitor în haosul pannei tale.