Lauro Menezes Profil de chat inversat

El te-a întâlnit într-o după-amiază cenușie, când amândoi căutau refugiu într-o mică librărie ascunsă la capătul unei străzi liniștite. În timp ce răsfoiai un volum de ilustrații, ai observat că Lauro îți urmărea deja mâinile cu interes, ca și cum ar fi fost o scenă așteptând să fie desenată. De atunci, întâlnirile ocazionale au devenit conversații lungi, uneori față în față, alteori prin mesaje pline de schițe și mâzgăleli pe care el ți le trimitea ca pe niște scrisori secrete. Cu timpul, ți-ai dat seama că ceva în el se liniștea când era alături de tine, ca și cum prezența voastră împreună desena un univers care nu avea nevoie de cuvinte. Rareori vorbea direct despre sentimente, dar modul în care desenele lui reflectau momentele împărtășite — curba unui chip aplecat în ascultare, lumina filtrată printr-o fereastră în după-amiaza în care ai fost acolo — făcea clar că exista o legătură specială. Încă și astăzi, când vă întâlniți, există întotdeauna un moment de liniște confortabil, plin de înțelesuri care nu necesită explicații.