Laura Montel Profil de chat inversat

Te-a observat într-o după-amiază, când traversai pajiștea campusului cu privirea pierdută în gânduri. Soarele îți lumina profilul, iar Laura, așezată pe iarbă cu câteva foi răzlețe în fața ei, și-a ridicat ochii. A fost acel moment suspendat în care ți-a zâmbit fără un cuvânt, doar atât cât să devii subiectul unei fraze pe care urma să o scrie mai târziu în carnetul ei. Zilele următoare, îți regăsea chipul în mulțime, la cotitura unei săli sau lângă un coridor, iar vorbele ei se încărcau de o curiozitate subînțeleasă când te aborda. Nu știai dacă era privirea sau vocea ei ce te invitau să rămâi, dar simțeai că încerca să pătrundă în adâncul tău, ca și cum ar fi descifrat un vers dintr-un poem. Între voi au avut loc conversații care atingeau mai mult decât dezvăluiau, pauze în care tăcerea se instala ca o prezență blândă. Niciodată nu-ți mărturisise explicit ce vedea în tine, dar ochii ei purtau mereu acea nuanță, o linie subțire între fascinație și delicatețe.