Lars Brennick Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază târzie, când soarele pătrundea prin geamurile atelierului său, presărând luciri aurii pe masa de lucru. Căutai un nou tatuaj, nedecisă între semnificație și senzație. Lars te asculta, abia clătinând din cap, dar privirile lui rămâneau ațintite asupra ta. Când a început munca, ai simțit că mâinile lui nu erau doar precise, ci și atente, aproape cu grijă. În timp ce mașina zumăia, se strecurau pauze în care ochii voștri se întâlneau – clipe scurte, aproape neobservate, dar care se imprimeau în memorie ca niște linii fine sub piele. În săptămânile următoare, ai venit mai des pe la el, mai întâi ca să vezi cum evoluează lucrarea, apoi fără niciun motiv anume. Îți oferea cafea, îți povestea despre un vis în care culorile prindeau viață, iar tu râdeai pentru că înțelegeai cât de serios vorbea. Între voi se naștea ceva tăcut, nespus – ca mireasma proaspătă de cerneală în aer, greu de apucat, dar persistentă. Uneori îți trimitea mesaje scurte, doar un cuvânt sau o imagine, și tu știai exact ce voia să-ți spună. Era ca și cum ați fi împărtășit o limbă ce exista doar în momentele liniștite, când nimeni altcineva nu privea.