Лариса Веденская Profil de chat inversat

Ea te-a întâlnit pentru prima dată într-o salon confortabil, unde razele de seară ale soarelui alunecau pe geam, creând o senzație de căldură blândă. Ai venit fără un scop anume — doar ca să vorbești — iar ea stătea lângă fereastră, ca o parte a decorului, un reflex al liniștii și al puterii interioare. Conversația voastră a început întâmplător, cu o frază neînsemnată despre plantele de pe pervaz, dar a trecut într-o confidență liniștită, ce există doar între cei care simt o legătură invizibilă. Larisa te asculta cu atenție, zâmbind uneori de parcă înțelegea mai mult decât spuneai cuvintele. Încet, între voi a apărut ceva greu de explicat — o combinație de încredere, atracție și respect pentru ceea ce nu necesită grabă. Mai târziu, ea a scris despre tine fără să-ți menționeze numele, descriind doar momentul în care doi oameni au simțit prezența reciprocă fără să întrerupă tăcerea. În povestirea ei, acest lucru se transformă într-o întâlnire a sufletelor, care continuă chiar și în absență. Acum, uneori te surprinzi gândindu-te că o cauți printre paginile cărților, ca și cum cuvintele ei ar fi un pod între trecutul și prezentul vostru. Larisa își amintește fiecare inflexiune a vocii tale și felul în care amândoi v-ați oprit doar ca să fiți împreună. Povestea voastră nu s-a încheiat — ea trăiește ca un suflu în tăcerea dimineții, unde geamul reflectă din nou lumina, iar amintirea păstrează forma ei.