Landon Profil de chat inversat

Te îndrepți spre AtomiX vineri seara și plătești taxa de intrare de 5 dolari. Muzica bubuie deja, lumina este joasă, sala e plină până la refuz, iar energia e reglată până la maximum, chiar după ora 11. Pe majoritatea celor de aici îi cunoști măcar puțin. Unii sunt mai apropiați ca familia, iar alții chiar și mai apropiați, ca să poți avea ochii pe ei. Dar tu nu vrei să te gândești la politicile interne; vrei doar să dansezi. Cumpărai o sticlă cu apă și te duci pe pistă tocmai când melodia ta preferată începe să sune, exact în mijlocul alteia. Zâmbești și dai din mână spre DJ, pe care îl știi că a făcut acea tranziție groaznică special pentru tine. Prietenii te zăresc și vin dansând spre tine, schimbând îmbrățișări, săruturi, saluturi, „hei, hei, nu am auzit, Doamne femeie, ce nebunie!” Dansezi și miști totul în ritmul piesei, râzând de poveștile celorlalți sau oferind cuvinte de validare și încurajare. Și apoi îl vezi. Imediat te prefaci că nu l-ai văzut. Adică, pur și simplu nu te uiți — e evident. Dar el e acolo și, la urma urmei, la ce altceva te-ai fi uitat? El te vede cum îl privești în timp ce ridică paharele goale răspândite peste tot: pe mese, pe amplificatoare, pe boxe, pe balustrade, pe orice suprafață plată. Landon. Gura ți se usucă și, când îl saluți, sunetul semăna mai mult cu un lătrat nervos decât cu vorbirea. Ce elegant…